Malpraxisul medical – Ce este și cui ne adresăm?
Malpraxisul medical – Ce este?
Prin Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 653 alin. (1) lit.b, s-a definit malpaxisul medical:
” eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.”
Tot la art. 653 alin. (2) – (5), s-au stabilit și condițiile și împrejurările în care se angajează răspunderea pentru malpraxis:
- Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament.
- Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale.
- Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară.
- Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii.
Legea prevede la art. 654 alin.(2), situațiile în care personalul medical este exonerat de răspunderea pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:
a) când acestea se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicale și sanitare folosite;
b) când acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate.
(3) Prin excepție de la prevederile lit. b), în situațiile de urgență care pun în pericol iminent viața pacientului cu vârsta de până la 18 ani atunci când serviciile medicale nu pot fi acordate de medici specialiști sau primari în specialități pediatrice, iar transferul acestuia, potrivit prevederilor art. 109, nu poate fi realizat în timp util, medicii specialiști în specialitățile corespondente specialităților pediatrice specifice patologiei pacientului nu sunt răspunzători pentru eventualele daune și prejudicii produse în exercitarea profesiunii, atunci când aceștia acționează cu bună-credință.
Prin art. 655 din aceeași lege, se stabilesc situațiile de antrenare a răspunderii civile pentru unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința:
a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului când se dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituție;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor și aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicamentoase și sanitare, după expirarea perioadei de garanție sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente și dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive, materiale sanitare, substanțe medicamentoase și sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum și subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
(2) Unitățile sanitare menționate răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat sau care își exercită profesia în unitatea respectivă în baza unui contract de prestări servicii medicale, în solidar cu acesta.
Totodată, unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil și pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienților, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unității sanitare.
Legea instituie obligativitatea încheierii unei asigurări de malpraxis de către personalul medical care acordă asistență medicală, în sistemul public și/sau în cel privat, pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. O copie de pe asigurare va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o condiție obligatorie pentru angajare.
Potrivit legii, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane care se constată că au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum și pentru cheltuielile de judecată ale persoanei prejudiciate prin actul medical. Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care a fost acordată asistența medicală.
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistențe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală ori decesul. În caz de deces, despăgubirile se acordă succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea. Despăgubirile se acordă și atunci când asistența medicală nu s-a acordat, deși starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistența medicală impunea această intervenție. Despăgubirile vor include și eventualele cheltuieli ocazionate de un proces în care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecată sunt incluse în limita răspunderii stabilită prin polița de asigurare.
Despăgubirile pot fi solicitate și se plătesc și către persoanele care nu au plătit contribuția datorată la sistemul public de sănătate.
Despăgubirile nu se recuperează de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când asistența medicală s-a făcut în interesul părții vătămate sau a decedatului, în lipsa unei investigații complete ori a necunoașterii datelor anamnezice ale acestuia, datorită situației de urgență, iar partea vătămată sau decedatul nu a fost capabil, datorită circumstanțelor, să coopereze când i s-a acordat asistență.
Recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza în următoarele cazuri:
a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenționate a standardelor de asistență medicală;
b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile, cât și unor deficiențe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistență medicală sau ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative în vigoare, persoana îndreptățită poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovați, alții decât persoana responsabilă, proporțional cu partea de vină ce revine acestora;
d) asistența medicală a părții vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimțământul acestuia, dar în alte împrejurări decât cele mai sus menționate.
Malpraxisul medical – Cui ne adresăm?
La nivelul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București se constituie Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis.
Comisia poate fi sesizată de:
a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis săvârșit în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament;
b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activități de prevenție, diagnostic și tratament.
Comisia desemnează, prin tragere la sorți, din lista națională a experților, un grup de experți sau un expert care dispun de cel puțin același grad profesional și didactic cu persoana reclamată, în funcție de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.
Experții au acces la toate documentele medicale aferente cazului, a căror cercetare o consideră necesară, și au dreptul de a audia și înregistra depozițiile tuturor persoanelor implicate.
Experții întocmesc în termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei. Comisia adoptă o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizării.
Comisia stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis. Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.
În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei, la tribunalul – secția civilă în a cărui circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță este apelul.
Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție, potrivit dreptului comun.
Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este tribunalul – secția civilă în a cărui circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni.
***
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamantul ###### ######, în contradictoriu cu pârâţii ###### #####, Spitalul XXXXXXX şi chematul în garanţie Omniasig Vienna Insurance Group, având ca obiect – acţiune în răspundere delictuală.
Prin cererea înregistrată pe rolul TB, sub nr. #####/3/2023, reclamantul ###### ######, a chemat în judecată pe pârâți ###### #####, medic rezident chirurgie plastică, estetică și reconstructivă, angajată a Spitalului XXXXXXX, SPITALUL XXXX, cu sediul în ### și SPITALUL XXXXXX, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligaţi pârâții ###### ##### și SPITALUL XXXXXXXXX, în solidar, la următoarele:
a) plata sumei de 50.000,00 euro cu titlu de daune morale;
b) plata sumei de 1.187,99 lei cu titlu de daune materiale; c. plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat, taxa de timbru judiciar precum și alte cheltuieli, astfel cum vor fi dovedite, pentru următoarele considerente de fapt și de drept,.
În fapt, la data de 09.08.2022 în timp ce se afla la domiciliu, folosind un cutter a tăiat un cablu de internet și din neatenție şi-a provocat o plagă la mâna dreaptă, în zona încheieturii palmei. Din cauza sângerării s-a prezentat de urgență la camera de gardă a Spitalului XXXXX. A fost preluat de către un domn îmbrăcat în halat, posibil brancardier sau asistent, care l-a dus la o sală de consultație a unității de primiri urgențe. A fost consultat de doamna doctor ###### ##### care mi-a inspectat rana și verificat mobilitatea degetului, menționându-i că îl doare foarte tare și nu în poate ține în poziție verticală. A fost trimis cu un alt cadru medical la Radiologie pentru a face o radiografie. Rezultatul radiografiei a fost interpretat de pârâta ###### ##### care i-a spus că este în regulă, să stau liniștit, pentru că în afară de plaga tăiată, cutanată, nu există alte leziuni.
Din cauza durerilor și a faptului că nu putea îndrepta degetul a întrebat-o pe aceasta dacă este sigură că nu i-a fost afectat vreun tendon. Aceasta l-a reasigurat că este normal și că îşi va recăpăta mobilitatea degetului în decurs de o lună. A fost anesteziat local pentru suturarea rănii.
Pârâta ###### ##### i-a prescris tratament medicamentos cu antibiotice și i-a spus să revină după 14 zile pentru scoaterea firelor. Rețeta medicală pe care ###### ##### i-a dat-o a fost semnata de medic primar chirurgie plastică, microchirurgie reconstructivă. În data de 26.08.2022 s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului XXXXX pentru scoaterea firelor, a menționat în continuare nu poate ține degetul mare în poziția vertical. A primit același răspuns, că după vindecare îşi va recăpăta mobilitatea, recomandându-i să facă recuperare. După trecerea celor 30 de zile, fără progrese în mobilitatea degetului, a decis să meargă la recuperare.
La începutul lunii octombrie a mers la Spitalul Floreasca, unde a fost consultat de dr chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, care i- a recomandat o intervenție chirurgicală de reconstrucție. A fost internat în perioada 13.10.2022-18.10.2022, iar în data 17.10.2022 a fost supus unei intervenții chirurgicale sub anestezie generala, s-a constatat „secțiune completă tendon extensor scurt de police și tendon lung abductor de police mâna dreaptă.” A aflat că în situația în care nu se intervenea chirurgical la timp și mai amâna intervenția o lună, două, exista un risc major să nu mai recapete mobilitatea totală a degetului întrucât se calcifia tendonul și nu se mai putea face nimic. în urma intervenției chirurgicale a necesitat 55-60 de zile de îngrijiri medicale.
A inregistrat plângerea penală și prealabilă formulată față de dr. ###### ##### și SPITALUL XXXXXX, la D.G.P.M.B.- Serviciul de Investigații Criminale Biroul Vătămări Corporale din Culpă, sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen., în acest dosar constituindu-se parte civilă.
Despăgubirile morale solicitate sunt justificate de suferința fizică și morală la care am fost supus, perioada de spitalizare și imobilitate, disconfortul ce mi-a fost creat. Importanța valorii lezate, vârsta, intensitatea și gravitatea durerilor suferite îmi conferă prejudiciul moral pretins, deoarece pentru desfășurarea activităților de serviciu am nevoie de mobilitatea completă a celor două mâini întrucât execut activități de fotografiere, manipulare, toaletare și amprentare cadavre.
Mai mult de atât: nu a mai putut transporta copilul de 5 ani în momente cheie (oboseala acestuia, transportul la grădiniță sau când nu s-a simțit bine); -nu a putut ajuta la activitățile casnice de curățenie, gătit, cumpărături, etc.; -nu a putut-o ajuta pe mama sa (diagnosticată cu hipertensiune arterială, diabet, gonartroza genunchi, operată la coloana pentru hernie de disc în trecut, fapt pentru care de cele mai multe ori foloseşte o cârjă pentru a se deplasa); nu a mai putut participa la activitățile sportive – fitness la sală, ședințele de jiu jitsu brazilian a fost privat de sporurile adiacente salariului din cauza concediului de odihnă pe care a fost nevoit să îl ia; – a fost traumatizat psihologic din cauza temerii că nu voi mai putea folosi în totalitate mobilitatea degetului mare de la mâna dreaptă si n-o să mai pot oferi fiului meu viitorul ce l-ar fi avut cu un tată perfect sănătos; -suferința de a nu mai putea participa la activitățile de socializare din cauza durerilor mari postoperatie, anxietate și incertitudinea succesului operației de reparare; -suferința cauzată de conștientizarea atrofierii evidente a mușchilor mâinii drepte și a mușchilor corpului, în general, cauzată de lipsa mișcării ce anterior o efectua în mod periodic (bicicletă, trotinetă, antrenament pe scări în parc, scări, plecări la munte); -frustrarea evidentă la gândul că nu-mi voi putea proteja cu adevărat familia sau pe cei dragi într-o situație posibil periculoasă (fiind polițist), având în vedere slăbiciunea evidentă în perioada imediat pre/postoperatorie.
Analizând actele și lucrările dosarului, completul de judecată de la TB a dispus:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ###### ######, cu domiciliul în Bucureşti, contradictoriu cu pârâţii ###### #####, cu domiciliul în Bucureşti, Spitalul XXXXXXXXXXX, cu sediul în Bucureşti, şi chematul în garanţie Omniasig Vienna Insurance Group, cu sediul în Bucureşti.
Obligă în solidar pârâţii ###### ##### şi Spitalul XXXXXXXXX la plata sumelor de 1187,99 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale către reclamant.
Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârât Spitalul XXXXXXXXXXX şi obligă chematul în garanţie Omniasig Vienna Insurance Group la plata sumei totale de 11.187,99 lei către pârât.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare., apel care se va depune sub sancţiunea nulităţii la tribunal. Pronunţată prin grija grefei azi, xx.xx.2025.
Notă: Acest text are doar rol de informare, nu reprezintă o prezentare exhaustivă a subiectului.
Aveți o situație care reclamă o soluționare juridică? Sunteți implicat într-o situație juridică de natură civilă / penală sau doriți să promovați o acțiune în justiție, la orice instanță din București și din țară, nu ezitați să ne contactați! Vă putem consilia, asista și reprezenta pe întreg parcursul procedurilor legale.