Lovirea sau alte violențe – Conținut și pedeapsă
Lovirea sau alte violențe ca faptă penală se regăsește ca atare în Codul Penal la art. 193.
În forma simplă, în cazul în care manifestările violente față de o persoană cauzează suferințe fizice care nu se măsoară prin zile de îngrijire medicală potrivit unei evaluări de specialitate efectuată de un medic legist, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare sau amendă, potrivit art. 193 (1) C.pen.
În situația unor violențe prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, atunci limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1 an și 5 ani de închisoare sau amendă, potrivit art. 193 (2) C.pen.
Limitele speciale ale pedepsei prevăzute în art. 193 alin. (1) și (2) C.pen. se majorează cu o treime, potrivit art. 193 alin. 2^1 C.pen., atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este un minor;
c) fapta este săvârșită în public;
d) făptuitorul are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.
De menționat că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin excepție, potrivit art. 193 alin.4 C.pen., în cazul faptelor săvârșite în condițiile art. 193 alin. (2^1) C.pen., mai sus arătate, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu adică organul judiciar se poate autosesiza.
O modificare legislativă important, cu impact major, s-a produs prin Legea 116 din 23.06.2025, prin care s-a statuat că:
”În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, indiferent dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în urma unei plângeri prealabile sau din oficiu, în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.”
Prin urmare, chiar dacă persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă, procurorul va decide dacă va continua exercitarea acțiunii penale față de inculpat sau, în cazul în care, s-a emis rechizitoriul și inculpatul a fost trimis în judecată, parchetul va solicita încetarea procesului penal.
O variantă agravată a infracțiunii de Loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 C.pen, o constituie Violența în familie astfel cum este aceasta definită la art. 199 C.pen., respectiv dacă faptele prevăzute i.a. la art. 193 C.pen, mai sus prezentate, sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
Prin Legea nr. 53 din 23 aprilie 2026 pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, s-au adus modificări importante, s-a introdus un nou articol în Codul penal, art. 195^1 cu următorul conținut:
Fapte comise în circumstanțe agravante
(1) Dacă faptele prevăzute la art. 193-195 sunt săvârșite asupra unei persoane ca forme de exercitare a controlului sau dominației ca urmare a faptului că acesta se află ori s-a aflat într-o relație de căsătorie cu victima sau într-o relație asemănătoare aceleia dintre soți, indiferent de durata acesteia sau de împrejurarea că făptuitorul a locuit sau nu cu victima, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) Dacă faptele prevăzute la art. 188-191 și art. 193-195 sunt săvârșite de un făptuitor major în prezența unui minor, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
În cazul infracțiunii prevăzute la art. 193 săvârșite asupra unui membru de familie sau în condițiile prevăzute la art. 193^1 (cazurile enumerate la literele a,b,c,d), acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Asta înseamnă că reprezintă o obligație legală pentru organul judiciar, atunci când ia cunoștință de o astfel de infracțiune să se autosesizeze, să nu mai aștepte ca persoana vătămată să depună plângere, eventual ulterior să se împace cu agresorul și să o retragă.
Pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, și nu ca efect al împăcării.
Cu privire la măsurile preventive care pot fi dispuse pentru astfel de infracțiuni, se aplică integral art. 202 C.pr.pen. raportat la art. 223 C.pr.pen. după cum urmează:
(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
(4) Măsurile preventive sunt:
a) reținerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cauțiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventivă.
Informații despre măsurile preventive se pot lectura la adresa:
*****
INSTANȚA (extras din hotărârea pronunțată de instanța de judecată),
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. ##########P/2025, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, din data de xxxxxxxxxx, a fost trimis în judecată inculpatul ### #####, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin.2 și alin.2 ind.1 lit. c) C.pen., cu aplic. art. 41 alin.1 C.pen..
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 19.12.2025, în jurul orei 23:25, în timp ce se afla pe strada xxxxxxxx, în dreptul imobilului cu nr. 80, în ########## #########, sector 2, inculpatul l-a agresat fizic pe numitul ######## #####-###, pe care l-a lovit cu pumnii în zona capului și l-a aruncat astfel la pământ, cauzându-i astfel leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 7-8 (șapte-opt) zile de îngrijiri medicale.
Acuzația a fost susținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația persoanei vătămate ######## ##### ###; procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 20.12.2025 și planșele fotografice efectuate în această împrejurare; concluziile preliminare puse la dispoziție de către medicii din cadrul Spitalului de Urgență Sf. ########## la data de 20.12.2025, concluziile preliminare ale medicilor legiști din cadrul Institutului de Medicină Legală “#### ########”, din data de 20.12.2025, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/20976/22.12.2025 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală #### ########; declarațiile martorilor ##### ######### și ####### ###### #######; înregistrările video efectuate de camerele de supraveghere din proximitatea locului comiterii faptei, de pe #### ########### ### ##, Sector 2 și procesul verbal de vizionare a acestora; procesul-verbal de identificare și comparare din data de 20.11.2025; planșe fotografice care surprind leziunile produse persoanei vătămate; planșe fotografice care surprind inculpatul și vestimenția acestuia la momentul introducerii în secția de poliție; declarațiile inculpatului.
În faza de judecată, legal citat, inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din data de 2.04.2026 și, ulterior citirii actului de sesizare, asistat fiind de către avocat ales, a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.396 alin.10 C.proc.pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le însușește.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța, în temeiul art.375 alin.2 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului și a procedat la judecarea cauzei prin intermediul procedurii simplificate.
La același termen de judecată instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor sesizate, prin înlăturarea referirilor la starea de recidivă postexecutorie, având în vedere că la data la care se raportează acuzația termenul de reabilitare corespunzător condamnărilor anterioare ale inculpatului era împlinit. Prin urmare încadrare juridică a acuzației faptice a fost reținută a fi lovirea sau alte violențe, prev. de art.193 alin.2 și alin.2 ind.1 lit. c) C.pen..
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a-l lovi în repetate rânduri cu pumnii la nivelul capului pe ######## ##### ###. Acțiunea inculpatului a avut ca urmare imediată leziuni traumatice produse victimei, apreciate din perspectivă medico-legală la 7-8 zile de îngrijiri medicale. Între fapta inculpatului și rezultat a existat o legătură de cauzalitate directă, neintervenind alte elemente care să devieze cursul cauzal, lovirea persoanei vătămate generând în mod firesc suferințe cuantificabile în zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art.16 alin.3 lit. a) C.pen., respectiv intenție directă, acesta având reprezentarea faptei de lovire și a consecințelor sale, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material și urmărind producerea acestui rezultat.
În ceea ce privește forma agravată a infracțiunii reglementată prin dispozițiile art.193 alin.2 ind.1 lit. c) C.pen., instanța constată că faptele descrise în cele de mai sus au fost săvârșite de inculpat pe strada xxxxxxxxxxxxxxx, în dreptul imobilului cu nr. 80, loc care prin natura sa este totdeauna accesibil publicului, în conformitate cu disp. art.184 lit. a) C.pen..
Prin urmare, apreciind că în cauză sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1, alin.2 și alin.2 ind.1 lit. c) C.pen., este închisoarea de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 8 luni sau amenda cuprinsă între 180 și 300 de zile-amendă. ##### în vedere că judecata s-a desfășurat prin intermediul procedurii simplificate, prin aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen., limitele de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii vor fi reduse cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime, rezultând că pedeapsa va fi aplicată între limitele de la 10 luni și 20 zile la 4 ani, 5 luni și 10 zile închisoare sau între 135 și 225 zile-amendă.
La alegerea și individualizarea judiciară a pedepsei, va avea în vedere gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 C.pen. Astfel, reține că infracțiunea săvârșită este de o gravitate crescută, inculpatul folosind forța brută, lovind victima de mai multe cu pumnii în zona capului, chiar după ce aceasta a căzut la pământ. Împrejurarea că inculpatul a confundat persona vătămată cu o altă persoană, cu care avusese un conflict anterior, nu reduce gravitatea faptei, ci o sporește în condițiile în care arată că inculpatul i-a pândit pe cei care părăseau evenimentul la care participase, pentru a agresa pe cineva anume, fiind determinat în a-i produce leziuni grave. Această dorință puternică de răzbunare este decelată și din violența și determinarea cu care a acționat inculpatul. Rezultatul produs ca urmare a săvârșirii faptei s-a concretizat în multiple leziuni traumatice la apreciate a necesita 11-12 zile de îngrijiri medicale, însă și o traumă la nivel psihic, observată cu ușurință și în mod direct de instanță, atunci când persoana vătămată a avut cuvântul în ședința de judecată.
În legătură cu conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța reține că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, recunoscând în faza de judecată comiterea acestora astfel cum a rezultat din analiza materialului probator. Cu toate acestea, contrar susținerilor apărării, nu se poate reține vreo circumstanță atenuantă, inculpatul nu a depus eforturi efective (contactarea unui mediator nefiind suficientă) pentru a atenua consecințele faptelor sale. Toate aceste împrejurări trebuie privite și prin raportare la persoana inculpatului, în vârstă de 41 ani, studii 6 clase, care avea un loc de muncă la data săvârșirii faptei (operator vidanjă), dar care este cunoscut cu numeroase și variate antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar al acestuia.
În raport cu aceste criterii, punând în balanță, circumstanțele reale și personale, instanța apreciază că doar condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea ușor peste limita minimă constituie o sancțiune proporțională și adecvată pentru atingerea scopului prevăzut de lege, dar și un element fundamental pentru a reduce riscul de recidivă.
Prin urmare, în temeiul art.396 alin.2 și alin.10 C.proc.pen., îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 doi ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1, alin.2 și alin.2 ind.1 lit. c) C.pen..
Chiar dacă, în mod formal, ar putea fi îndeplinite condițiile prev. de art.91 alin.1 C.pen., instanța apreciază că violența sporită și inutilă, lipsa de control, dorința inculpatului de răzbunare, pusă în practică fără niciun fel de cenzură, dovedită chiar de aspectul erorii cu privire la persoana victimei, determină necesitatea executării efective a pedepsi aplicate, ca singurul mod de a înlătura riscul reprezentat de inculpat pentru cei din jur.
Cu privire la măsurile preventive, constată că, în cursul urmăririi penale, față de inculpat s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 20.12.2025, ora 10:15 şi până la data de 21.12.2025, ora 10:15. Prin încheierea din data de 20.12.2025, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și a dispus arestarea preventivă a inculpatului ### ##### pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20.12.2025 și până la data de 18.01.2026, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 199/20.12.2025. Ulterior măsura preventivă a fost menținută verificată în termenele legale de către judecătorul de drepturi și libertăți și de instanța de judecată, ultima dată la 1.04.2026.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și ținând cont de prevederile ###### alin.1 și 3 și art. 223 C.proc.pen., instanța constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin în continuare. Astfel, gravitatea faptei comise, existența istoricului penal bogat al inculpatului, precum și pronunțarea unei soluții de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea justifică necesitatea privării în continuare de libertate a acestuia, pentru a preveni reiterarea comportamentului infracțional și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Prin urmare, în temeiul art.399 alin.1 C.proc.pen., va menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
În temeiul art.404 alin.4 lit. a) C.proc.pen. cu referire la art.72 C.pen., va deduce din pedeapsa aplică durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 20.12.2025 la zi.
######## că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit art.274 alin.1 C.proc.pen., în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. În consecință, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare totale avansate de stat în cuantum de 1.500 lei.
Notă: Acest text are doar rol de informare, nu reprezintă o prezentare exhaustivă a subiectului.
Aveți o situație care reclamă o soluționare juridică?
Sunteți implicat într-o situație juridică de natură civilă / penală sau doriți să promovați o acțiune în justiție, la orice instanță din București și din țară, nu ezitați să ne contactați! Vă putem consilia, asista și reprezenta pe întreg parcursul procedurilor legale.