Procedura Divorțului
Procedura divorțului este o procedură special reglementată la art. 915 și urm. C.pr.civ.
În esență, prin această procedură, unul dintre soți solicită instanței de judecată desfacerea căsătoriei încheiate în mod legal la starea civilă din primărie, fie din culpa ambilor soți, fie doar a unuia dintre soți. De regulă, soții apelează la instanța de judecată atunci când nu se înțeleg pentru un divorț amiabil la notar sau / și având copil / copii minori, nu au ajuns la un consens referitor la modalitatea de exercitare în comun a autorității părintești.
Instanța competentă este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
Dacă soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești și a locuinței copiilor după divorț, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.
La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la:
a) programul de menținere a legăturilor personale dintre părintele nerezident și copilul minor.
b) numele soților după divorț.
c) locuința familiei.
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei.
e) obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți.
f) încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.
Dacă în timpul procesului de divorț unul dintre soți decedează, instanța va lua act de încetarea căsătoriei și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.
Important de reținut că exercitarea autorității părintești în comun a ambilor soți este regula. Pentru decăderea unui părinte din dreptul de exercitare a autorității părintești (custodie exclusivă a unuia dintre părinți) se aplică criteriile de la art.508 – 512 C.civ.:
- Rele tratamente aplicate copilului.
- Consumul de alcool sau stupefiante (droguri).
- Purtare abuzivă sau violență.
- Neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești.
- Atingerea gravă a interesului superior al copilului (inclusiv forme grave de violență psihologică, precum alienarea parentală)
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului completează criteriile și motivele de natură general prevăzute de Codul civil:
Decăderea este, de regulă, totală și se extinde asupra tuturor copiilor născuți la data hotărârii. Totuși, instanța poate dispune decăderea doar pentru anumite drepturi sau anumiți copii, dacă nu
Măsuri de protecție specială: Conform Legii 272/2004, dacă se stabilește o măsură de protecție specială pentru minor din cauza abuzurilor, instanța se pronunță din oficiu și asupra decăderii. Dacă doar un singur părinte este decăzut, celălalt părinte păstrând copilul, cel dintâi primește interdicție de a reveni în locuința familiei.
Măsura nu este permanentă: Potrivit art. 512 din Codul Civil, dacă motivele care au dus la decădere au încetat, iar părintele nu mai prezintă vreun pericol, instanța îi poate reda exercițiul drepturilor părintești la cerere
Cu privire la menținerea relațiilor dintre părintele nerezident / familia extinsă și copilul minor, potrivit Legii 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.Nicio persoană nu poate împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, de existența unei situații de înstrăinare părintească, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Programul de relații personale, pentru copilul care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilește numai cu consimțământul acestuia. În situația în care copilul refuză să își dea consimțământul, programul de relații personale se stabilește de către instanța judecătorească.
Relațiile personale se pot realiza prin:a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Pensia de întreținere în sarcina părintelui nerezident se stabilește potrivit art. 529C.civ.:
- Se stabilește după nevoia cerută și mijloacele plătitorului.
- Până la 1/4 din venitul net pentru un copil.
- Până la 1/3 din venitul net pentru doi copii.
- Până la 1/2 din venitul net pentru 3+ copii
Pensia de întreținere se datorează până când copilul minor devine major sau cel mai tărziu până la împlinirea vârstei de 26 de ani dacă după majorat, copilul își continuă studiile la zi fără surse propria de venit.
*****
Admite cererea precizată formulată de reclamanta XXXXXXXXX şi pe pârâtul YYYYYYYYYYYYYYY în parte.
Declară desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de xxxxxxx şi transcris în
Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local Sector 1, sub nr. xxxx din xxxxxxxx, din culpa
reclamantei pentru separarea în fapt a părţilor. Încuviinţează reclamantei să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei şi anume acela de “ xxxxxxx”. Stabileşte ca mama să exercite singură autoritatea părintească cu privire la minorele AAAAAAAAAA, născută la data de xxxxxxx şi BBBBBBBBBBB, născută la data de xxxxxxx, cu stabilirea locuinţei minorelor la mamă.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreţinere lunare în cuantum de 3000 lei în favoarea
minorelor, către reclamantă, respectiv câte 1500 lei pentru fiecare minoră, indexabilă de drept,
trimestrial, în raport cu rata inflaţiei, pensie de întreţinere calculată de la data pronunţării
hotărârii şi până la majoratul fiecărei minore.
Ia act că reclamanta înţelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cu depunerea cererii de apel la
Judecătoria Sectorului XXX Bucureşti.
Având în vedere şi disp. art. 928 alin. 4 Cod pr.civ. hotărârea definitivă se comunică
autorităţilor prevăzute de lege.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxxxxxxxxx.
Notă: Acest text are doar rol de informare, nu reprezintă o prezentare exhaustivă a subiectului.
Aveți o situație care reclamă o soluționare juridică?
Sunteți implicat într-o situație juridică de natură civilă / penală sau doriți să promovați o acțiune în justiție, la orice instanță din București și din țară, nu ezitați să ne contactați! Vă putem consilia, asista și reprezenta pe întreg parcursul procedurilor legale.